Despre ea...

A fost atat de diferit, atat de altceva, incat nici nu stiu exact cum se masoara chestiile astea?
eram convins ca EA era! acum a ramas doar o poveste... nu stiu ce fel de poveste este, probabil despre regrete? nu sigur, nu am ce sa regret, prefer sa regret ca nu am regrete...

Este o poveste usoara, de oameni mari, oameni mari si fara minte! Am simitit dincolo de limita lucrurilie, dar mi-a placut, a fost ca si cum ar fi pentru prima oara de fiecare data...totul a fost despre cum am inteles sa simt, sa ating, sa miros, sa ma bucur...puhaiii cata bucurie!! era o adiere constanta, o mangaiere emotionala dincolo de o stare de spirit!

M-am simtit vulnerabil in anumite momente, credeam ca m-am deschis mai mult decat este cazul, dar nu a fost asa. Am lasat toata mintea si trupul sa simta, sa se bucure, sa atinga, sa miroase, sa smulga orice emotie, uneori vroiam sa nu se termine, atat de mult imi placea...vroiam sa fie pentru totdeauna la fel... neincetat.

Acum stiu mai mult decat ieri, mai putin decat maine, suficient incat sa simt ca traiesc in prezent, pentru a ma bucura in viitor. Nu las sunetul apei de ploaie sa-mi stinga dorinta de-a simti din nou, de-a face timpul ploios sa-mi surada chiar de este tulbure si gri cerul...

lumina este la mine, numai ce trebuie aprinsa! Ori cand o aprind, simturile sunt dincolo de ceea ce a fost vreodata!

Sunetul ploii danseza!