Despre ea...

A fost atat de diferit, atat de altceva, incat nici nu stiu exact cum se masoara chestiile astea?
eram convins ca EA era! acum a ramas doar o poveste... nu stiu ce fel de poveste este, probabil despre regrete? nu sigur, nu am ce sa regret, prefer sa regret ca nu am regrete...

Este o poveste usoara, de oameni mari, oameni mari si fara minte! Am simitit dincolo de limita lucrurilie, dar mi-a placut, a fost ca si cum ar fi pentru prima oara de fiecare data...totul a fost despre cum am inteles sa simt, sa ating, sa miros, sa ma bucur...puhaiii cata bucurie!! era o adiere constanta, o mangaiere emotionala dincolo de o stare de spirit!

M-am simtit vulnerabil in anumite momente, credeam ca m-am deschis mai mult decat este cazul, dar nu a fost asa. Am lasat toata mintea si trupul sa simta, sa se bucure, sa atinga, sa miroase, sa smulga orice emotie, uneori vroiam sa nu se termine, atat de mult imi placea...vroiam sa fie pentru totdeauna la fel... neincetat.

Acum stiu mai mult decat ieri, mai putin decat maine, suficient incat sa simt ca traiesc in prezent, pentru a ma bucura in viitor. Nu las sunetul apei de ploaie sa-mi stinga dorinta de-a simti din nou, de-a face timpul ploios sa-mi surada chiar de este tulbure si gri cerul...

lumina este la mine, numai ce trebuie aprinsa! Ori cand o aprind, simturile sunt dincolo de ceea ce a fost vreodata!

Sunetul ploii danseza!

Expresia mintii mele, jocul cu ea...

Constientul poate fi despre starea de spirit in care constientizezi, esti rational cel mai adesea.
Inconstientul este probabil raspunsul la dorintele si gandurile pitite undeva in mansarda, ganduri despre stări de toate felurile, emotii care mai de care mai indraznete si mai colorate, sugerez ca este subconstientul cel care domina in general mintea si jocul...

In mintea mea jocul este deschis, am lasat mintea sa alerge, nu am acceptat sa-mi limitez jocul la cine castiga si cine pierde. Insa, da, spun ca jocul este totusi despre cine face LEVEL UP,  cine strange puncte mai multe.
Subconstientul imi este alimentat de tot felul de trairi, din trecut care reprezinta acele acte care la un moment dat s-au consumat constient, sau nu?

amintiri, trairi si tot felul de momente...dar care inca stationeza in interior, gata imediat parca sa actioneze imediat ce se iveste ocazia...

Da, cred ca trebuie sa lasam dorintele si gandurile cele mai indraznete sa se exprime in felul in care simt.
Fara prejudecati, nu exista reguli ale societatii care sa ne spuna cum sa simtim, cum sa ne exprimam dorintele, ele trebuie doar sa participe la dans, dansul mintii...

Cel mai mult ma surprinde mintea, indraznesc uneori sa vad atat de mult, in anumite circumstante din curiozitate iar in alte circumstante imaginatia nu are limite, parca vreau imediat sa simt si sa ating tot...
dar in toata gandirea asta miscata incontinuu, nu vreau sa participe nici un gand fara culori vii, negativ, atat despre ceea ce vede mintea, cat si despre ceea ce se intampla in jurul meu.

Cu alte cuvinte, fara ganduri negative...
Cine spune ce este bine si ce nu?
Cine face regulile?
Ca atare, despre lucruri negative, gen: nu pot, nu am noroc, nu cred, nu mi amintesc sa fi gandit vreodata!!

cam da, trebuie sa ai un pic curaj sa te gandesti doar la ce este frumos, si fain, dar mai ales sa si traiesti precum gandesti...

dansul mintii...